Complicat:|.

Stau stinghera in camera si privesc cerul..

In minte imi vine acum doar imaginea lui venind pe o raza de luna ce ma lumineaza..

E ca un ''pacat'' in care am picat si nu ma mai pot ridica..

Ce sa fac?

Sa dau frau liber trairilor sau sa ma abtin gandindu-ma ca nu e tocmai bine ce fac..?

Cand il am in preajma oscilez mereu intre bucurie si extaz .. ori de multe ori indiferenta lui ma duce pe culmile disperarii...

Stiu bine ca nu e cel care va fi langa mine , ca traim doua lumi paralele care din cand in cand se mai intersecteaza pentru un scurt timp .. dar totusi suficient cat sa ma amagesc singura ..

E atat de ciudat cum poate sa ma aduca de la melancolie la nostalgie .. cum ma poate face sa ma schimb de la o stare la alta cat ai zice ''pst!''...

Toata dragalasenia si saruturile furate pe ascuns,micile jocuri si tachinarile dintre noi,

privirile aruncate pe furis..

Momentele cand cautam un loc numai al nostru unde sa putem fi si mai ales sa putem face orice simtim..

Sunt lucrurile care ma fac sa zambesc si care pentru un moment par asa de insemnate , desi sunt niste nimicuri ...  poate ...

Si totusi .. 

Va ramane doar un ''el'' care va aparea si va disparea din viata mea 

in momentele in care ma astept mai putin..           

Si cand v-a disparea ma va lasa cu ochii atintiti pe cerul plin de stele , cu privirea pierduta , si mii de vise ca niste stele cazatoare prin mintea mea..