Stiti sentimentul ala cand , trebuie sa punem capat unui capitol din viata noastra , dar ne este atat de greu sa acceptam ca va incepe altul nou? E atat de straniu.. Parca nu ne mai gasim locul .. Parca nu mai stim de unde sa incepem si unde sa terminam.
.jpg)
La inceput e perioada in care iesim din monotonie si incepem sa cunoastem oameni noi , personalitati diferite decat cele cu care am fost obisnuiti pana atunci ..
Atunci realizam ca nu e tocmai asa usor sa luam totul de la 0 ... realizam ca trebuie sa invatam din nou ceea ce ni se parea candva floare la ureche .. Si usor usor ne cuprind sentimentul ala de nostalgie si tendinta de a ne intoarce in trecut si asta doar pentru ca acolo totul e deslusit .. nimic nu ne mai poate surprinde placut sau neplacut..
Din momentul asta depinde doar de noi ce alegem sa facem :
Sa invatam sa ne punem pe picioare singuri sau sa ne intoarcem in trecut , hranindu-ne in continuare din amintiri si lasandu-ne cuprinsi de iluzii.
De-a lungul timpul am observat faptul ca noi , oamenii , avem tendinta de a ne "agata" de persoanele care apar in viata noastra si sa le aruncam in spate "povara" trecutului nostru ..
Intr-un fel sau altul , ii constrangem , facandu-i sa ne stea alaturi si sa incerce sa ne ajute.
Ca in orice situatie avem doua varianta :
Daca am gasit persoana potrivita care poate acoperi golul din suflet, atunci putem sta linistiti ca vom scrie un nou capitol cel putin interesant .
.jpg)
Daca nu .. inevitabil vom renunta la incercarea de a merge mai departe ,
cel putin pentru o perioada.
cel putin pentru o perioada.
Singura cale de a reusi sa trecem peste o astfel de perioada este sa tragem linie .
Sa concluzionam tot ceea ce s-a intamplat in fosta relatie si abia dupa aceea putem incepe cautarea unui alt suflet care sa ne fie alaturi .
Sa concluzionam tot ceea ce s-a intamplat in fosta relatie si abia dupa aceea putem incepe cautarea unui alt suflet care sa ne fie alaturi .
