Incepe sa imi fie dor de momente de care nu am putut avea parte ... Imi doresc atat de mult sa fiu departe ... Sa stau doar eu cu mine ... Sa nu imi mai bat capul pentru nimic si nimeni ...
Si simt ca nu mai am putere sa ma ridic de jos , ca gandul ca va fi mai bine imi umbla prin minte de prisos..
Ca orice cuvant e gata sa ma doboare ... Ca pe strada mea nu va mai fi nici pic de soare...
Caut in disperare in adancul inimii ... puterea aceea de a zambii.....
De a crede din nou ca totul se poate ... Ca si visele mele pot devenii realitate:)...
Si stau , si plang , si sufar pentru-a mea durere ... Si caut , si iar caut de undeva putere ...
Sa pot privii in ochi si sa ingrop trecutul ... sa pot intr-un final sa-mbin nevoia cu placutul.
Caut o raza de soare cat de mica, Il privesc si simt cum de jos ma ridica....
Imi umble pumnii de speranta vie , si imi promite ca langa El doar bine o sa-mi fie..
Si privesc cerul cum se curata de nori , si cum fiecare atingere-a Lui imi da fiori ..
Iar in ochii mei ce nu demult erau pustii si goi , zambesc , sclipesc si-s parca mai vioi.
Dar teama ma cuprinde iara , si acea senzatie care devenise pentru mine rara ,
Ma chinuie din nou , fara a-mi da pace ..
Si tip...
Si urlu...
Si ma zbat ...
Sa dau uitarii tot ce sa-ntamplat!
Sa ma smucesc din gheara disperarii
Sa uit
Sa sufar
Si sa plang
Ptr tot ceea ce de-atata timp in mine strang.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu