Inca un strigat mut imi chinuia sufletul si abia ca ma mai lasa sa respir...Avand constiinta prea incarcata incercam sa imi gasesc o scuza , mi.am dat seama brusc ca ceea ce trebuie sa fac in acest moment este sa invat sa lupt cu adevarat , sa il fac sa se simta iubit si in siguranta langa mine..Ma apasa gandul ca el e acolo si eu aici .. si nu pot face nimic sa il ajut .. Dar totusi ma linistesc,gandindu'ma la faptul ca ma iubeste, simt ca ma va lasa sa fiu langa el.Cred ca e prima data in 2 luni cand ma simt atat de vinovata ca n'am constientizat la timp ca are nevoie de mine acolo ... nu are nevoie de inca o cearta ..
In asemenea momente grele , treci prin atatea stari incat nici pe degetele de la maini nu mai esti in stare sa le enumeri.Te gandesti la atat de multe incat in mintea si inima ta e ca intr.o statie de metrou unde vin si pleaca sute de ganduri .. unele mai apasatoare ca altele ... Si stai si te intrebi : Cu ce ai gresit de trebuie sa platesti atatea? De ce tsi se intampla toate tie?De ce?
E un moment de disperare in care incerci sa faci ceva si parca nimeni si nimic nu te poate ajuta , ai impresia ca esti legat de maini si de picioare si ca orice pas pe care incerci sa il faci inainte e o piedica pentru a nu ajunge la ce ti.ai propus.
Si cred ca incep sa traiesc aceleasi starile odata cu el si sentimentul pe care il am e de o mie de ori mai dureros decat orice palma pe care as putea sa o primesc.In sufletul meu e o lupta continua intre mine insami si el ... si imi dau seama inca odata cat de mult am ajuns sa il iubesc pentru ca cel castigator din aceasta ''lupta'' este el.
Si totusi ... incerc sa opresc de la sinucidere gandul ca totul va fi bine si ca voi reusi sa il fac iar fericit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu