Ceva special...

[te.as ruga ca inainte sa citesti asta sa dai play ... vei incelege exact ce am simtit eu cand am scris.o]

Un vis devenit realitate ... O dorinta arzatoarea care predomina si cea mai mica miscare a corpului ... 

Era o senzatie divina ... care ma cuprindea si ma impiedica sa ma gandesc la altceva in afara de acel moment.

Eram doar eu ... era doar el ... erau doar amintirile primei zile de vara ... cand am facut prima data cunostinta cu sentimentul iubirii interzise . 

Atmosfera ne facea sa ne amintim doar de momentele speciale ... momentele pline de sclipire ... cand uitati de lume ... era doar doi copii ... tinandu-ne de mana ... fara sa ne pese de cei din jur ... 

Era povestea noastra si eram in stare sa vorbim despre ea mereu ...

Era un vis devenit realitate 

...

Pana cand ... un vers nevinovat ne aduce aminte de momentele in care destinul nostru s-a impartit la 2...

Cand lumile noastre incepusera sa se desparta ... odata cu toate sentimentele adunate in atat de mult timp..

Era un cosmar ... trairile erau atat de intense ca simteam cum cineva parca imi rasucea un pumnal in inima...

In acel moment simteam cum imi fuge pamantul de sub picioare... cum cerul s-a deschis...

Iar primele picaturi de ploaie erau atat de marunte si de multe ... erau lacrimile inimilor noastre ... erau stropi plini de durere si de nostalgie ... 

Retraiam tot ce am simtit in 3 ani doar intr-o clipa....

Era prea mult ... dar trebuia sa fim puternici ... trebuie sa trecem peste acel moment ''curati''...

Si cand nici unul din noi nu se astepta , prima lacrima aluneca lin pe obrazul meu...

Imi venea sa tip...

Sa urlu...

Sa scap din ghiara disperarii...

Dar intr-un fel ...

Nu-mi doream sa plec ...

 

Eram doar noi si ploaia ... 

Singura care mai reusea sa exprime exact ce simteam atunci...

Ne intalneam dupa atata timp ... in care mai ca devenisem straini unul pentru altul...

Minutele treceau dar noi eram la fel ... unul in bratele celuilalt ... eram ca niste sclavi ai trairilor noastre ...

Iar acel sentiment pe care il traiam era dureros de placut ... era doar al nostru.!