Un inger rapus de un diavol inflacarat de rautate

  Incepeai din ce in ce mai tare sa nu mai fi tu ... 

Ma uitam in ochii tai rosii ... goi ... rupti de realitate ... 

Cautam in disperare baiatul plin de viata pe care il stiam candva..

Dupa atata timp in care m-am chinuit sa te fac sa devii cineva mai bun..

Cineva cu care toti sa se mandreasca...

Lumea noastra a fost umbrita de o perdea de fum ascuns ...

Si abia dupa cateva luni am inceput sa inteleg cine era responsabil pentru toate astea : 

... Anturajul! ...

.... .... .... 

Orele treceau iar in mintea mea incercam sa gasesc o portita , o scapare din aceasta situatie ... tot ce reusisem eu sa fac intr-un timp destul de lung se ducea dracu' doar intr-o secunda!

In momentele alea te simteam cuprins de ura ... iar de fiecare data cand iti spuneam ca iti fac doar rau , privirea ta imi sageta fiecare cuvant , fiecare atingere, fiecare gand , fiecare lacrima..

Ajunsesei mai rau ca un inger rapus de un diavol inflacarat de rautate.

Erai de nerecunoscut.! Si totul din cauza ''prietenilor'' care iti stiau slabiciunile si nu faceam nimic altceva decat sa se foloseasca de ele pentru a distruge si ultimul strop de inocenta din tine!

Eram pierduta ... gandul ca te voi pierde de tot imi taia respiratie si era din ce in ce mai des in mintea mea ...

Eram gata sa accept sa te vad alinandu-ti durerea in bratele alteia , doar sa te stiu bine ... 

Ma simteam atat de vinovata , desi ... nici macar nu am stiut cand toata nebunia asta a ajuns in viata ta.

Si in fiecare zi era la fel : 

Aceeasi ochi goi care ma sfidau , aceleasi vorbe care ma calcau in picioare , aceeasi stare de tranzitie ... iar si iar ...

Pana cand intr-o zi ... satula de certuri si de jicniri am hotarat sa plec... 

Sa te las sa iti traiesti viata asa cum vrei ... fara sa iti reprosez ''cum ai ajuns'' sau ''de ce faci asta'' ...

Si sincer nici acum nu sunt sigura ca ai inteles ca nu vroiam nimic altceva decat sa te stiu in siguranta ... sa te stiu pe maini bune ...