Vin momente in viata noastra in care suntem ingenunchiati intr-un mod atat de urat incat abia ne putem reveni si reusi sa ne ridicam de jos.
doare atat de tare cand traiesti cu speranta ca "de data asta va fi bine", sa ti se dea toate motivele sa crezi in asta apoi sa fii lasat balta cu toate iluziile si sperantele pe care ai fost ajutat sa ti le formezi..
de ce mereu ajungem de la extaz la agonie ? de ce prabusirea asta e atat de brusca incat uneori nici nu ai timp sa realizezi ce ti s-a intamplat ..?
cred ca cel mai greu moment a fost acela cand persoana alaturi de care am crescut si persoana la care am tinut cel mai mult a uitat ca i-am fost mereu alaturi si ca am facut totul sa fie bine ..
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu